O seara de Craciun - Vasiliu Costel

Era seara de Craciun. Stiam ca nu am fost cuminte si nu va veni mosul. Prin geamul inghetat scurtam troienele de zapada. Se auzeau zurgalai. Tata era suparat pe mine. Dadusem din carnea pe care el o pregatise pentru masa de Craciun la un catelus alb cu zulufi si urechile lasate, care se pripasise pe strada noastra. Eu renuntasem la portia mea ca sa pot face o bucurie unui suflet mic caruia nimeni nu-i aducea nimic de Craciun. De ce trebuia sa-i scrie tata lui Mos Craciun despre asta. Poate ca as fi primit si eu o jucarie ca sa nu mai vorbim de brad. ...parca a batut cineva la usa. Asteptam sa deschida cineva usa. Probabil erau colindatorii. Tata nu primea decat primii trei colindatori. Nu venise decat doi. -Unde oare o fi tata si mama? Am iesit sa deschid usa si am ramas pentru cateva secunde fara grai. In fata usii era un brad plin cu globulete si beteala, iar sub brad era multa larma si galagie. Un catel alb cu zulufi si urechile lasate ma privea zglobiu cautandu-mi parca prietenia.